Predică în Duminica Sfântului Grigorie Palama

 

Predică în Duminica Sfântului Grigorie Palama

 

Luaţi aminte la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre cu saţiul mâncării şi cu beţia (Luca 21, 34).

Iubiţi fraţi! Este un lucru mântuitor de suflet pentru noi ca în zilele sfintelor Păresimi nu doar să ne împovărăm trupurile cu postul, ci să şi stăm de vorbă despre post; este un lucru mântuitor de suflet pentru noi ca în zilele sfintelor Păresimi să ne îndreptăm toată luarea aminte cuvenită asupra preîntâmpinării pe care ne-a făcut-o Insuşi Mântuitorul cu privire la saturare şi îmbuibare: Luaţi aminte la voi înşivă, a zis El, să nu se îngreuieze inimile voastre cu saţiul mâncării şi cu beţia.

Postul este o rânduială lăsată de Dumnezeu. Prima poruncă dată de Dumnezeu omenirii a fost una privitoare la post. Ea era neapărat trebuincioasă pentru noi în rai, mai înainte de căderea noastră: cu atât mai trebuincioasă este ea după cădere. Porunca privitoare la post a fost dată în rai şi este înnoită în Evanghelie. Să ne înălţăm gândurile la dumnezeiescul aşezământ al postului şi, prin contemplarea acestui aşezământ, să dăm viaţă, să dăm suflet – ca să zic aşa – nevoinţei postului.

DESPRE PREOTIE

DESPRE PREOTIE:

Dupa cum stim despre preotie s-a scris si s-a vorbit mult. Au scris si au vorbit si sfinti, si teologi. S-a scris cu drag si cu dorinta de a ridica tot mai mult spre culmilie sfinteniei pe slujitorii preotiei, pe preoti. Dar oricind s-ar scrie despre preotie si orocind s-ar vorbi, niciodata nu este de ajuns. Preotia este intocmai ca un munte mare, ce-si inalta cu maiestate virful spre ceruri, cu mult dincolo de nori. Dupa parerea mea si dupa credinta mea, cunosc un singur om, care a putut cunoaste muntele in intregime; iar acel om este un mare sfint, care, dupa marturia altui sfint, slujeste acum chiar la treptele tronului Dumnezeirii; iar acel om este autorul Sfintei Liturghii, al Sfintei Liturghii care se savirseste de cel mai multe ori pe an.

Soborul (Catedrala) Din or.Ribnita Transnistria.

Moldova or.Rîbniţa a fost fondat în 1628. Documentele de la acel moment a fost menţionat ca un important centru cultural şi comercial al fostei polonez Britanie. Orasul este situat pe râul Nistru în apropierea rezervoare de apă.

 

Biserica Sfântul Pantelimon

Biserica Sfântul Pantelimon

A fost construită în 1891, după proiectul renumitului arhitect Al. Bernardazzi, cu suportul financiar al fraţilor loan şi Victor Sinadino, cetăţeni de onoare ai Chişinăului. In subsolul bisericii se afla un cavou rezervat pentru 26 răposaţi din neamul Sinadino. Pe lângă biserică funcţiona o şcoală parohială, înfiinţată în 1898 şi întreţinută financiar de câtre fraţii Anastasie şi Teodor Ciuflea. Este construită în stil neobizantin, are 2 tambure cu cupole, goluri arcuite, cu vitralii color. In anii ’60 biserica a fost închisă. Localul a fost transformat în sală de degustare a vinurilor. Biserica a fost redeschisă în anii ’90 ai secolului trecut.

Biserica şi sectele

Biserica şi sectele

Ereziile sau sectele sunt cu totul altceva decât ceia ce ne arată Sfânta Scriptură despre Biserică. Ele sunt felurite grupări religioase născute din dezbinare şi pentru dezbinare, şi purtând în ele pecetea dezbinării. Prin urmare, ele sunt lipsite de harul lui Dumnezeu, adică de orice fel de sfinţenie. Ele sunt călcătoare ale apostoleştilor predanii şi ale cuvintelor Dumnezeeştilor Scripturi.
Ca scop real au, la nivelul războiului duhovnicesc, distrugerea zidirii care este Biserica sau macar a cât mai multora dintre cei ce ar putea să se mântuiască. Lumeşte vorbind, ele sunt alcătuiri făcute după diferite pofte ale oamenilor, pentru satisfacerea acestor pofte (mergând de la lăcomie la trufie şi înapoi).
Înşelăciunea ce stă la temelia ereziilor (sectelor) contemporane este oarte usor de înţeles dacă privim felul în care apar ele. Căci ele apar totdeauna prin luccrarea unei persoane ce vine cu o învăţătură personală, pretins inspirată, înţeleaptă sau reformatoare, dar care nu ţine seama de nimic din ceia ce a fost înainte.

Despre post – Pr.Arsenie Papacioc

Pilda Fiului Risipitor

Duminica Fiului Risipitor ne descopera ca pentru a invia din moartea pacatului, este nevoie de pocainta. Daca am urmat fiului risipitor in cadere, trebuie sa-i urmam si in ridicare. Daca am cheltuit ca el mostenirea noastra harica, sa ne grabim, asemeni lui, sa ne intoarcem in bratele Parintelui Ceresc. Fiul cel tanar cere partea de avere si merge intr-o tara departata. Aceasta tara este chipul libertatii pe care Dumnezeu o acorda omului. Tara departata este un spatiu nedefinit, unde harul lui Dumnezeu nu este cautat, iar libertatea umana devine robie a pacatului. Acest fiu, foloseste intr-un mod pacatos libertatea – cheltuieste averea si ajunge sluga la un crescator de porci. Tinand seama ca porcii erau considerate a fi animale necurate, fiul devenind paznic al acestor animale, simbolizeaza ca a devenit un pazitor al pacatelor.